"Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit" - Buddha

sâmbătă, 6 iunie 2009

Din comorile Orientului : Cum sa va priviti karma

* Viaţa este un joc. Alternarea nopţilor cu zilele acestui Pământ care se roteşte şi alternarea clipelor de tristeţe cu cele de bucurie în viaţa oamenilor sunt ca o tablă de şah multidimensională. Regulile jocului sunt stabilite de karma, legea cauzei şi a efectului. Karma aranjează reunirea prietenilor pierduţi unul de celălalt în noaptea întunecată a morţii. Karma atrage sufletele înapoi în lumea astrală, atunci când vremea lor pe pământ s-a terminat.
Exact precum piesele de şah, care, atunci când sunt scoase de pe tablă sunt puse într-o cutie, aşa şi Destinul, atunci când îi dă la o parte pe oameni de pe „tabla” vieţii, îi pune în „dulapul” secret sau în camera de odihnă a unei alte lumi.
Priveşte urcuşurile şi coborâşurile vieţii cu mintea senină. Pentru existenţa aparentă, este vorba numai despre un joc. Priveşte câştigurile şi pierderile tale cu detaşare mentală, ca şi cum vezi un film. După ce vezi o piesă de teatru bună – chiar şi o tragedie –, exclami: „Ce poveste bună! Am învăţat multe din ea”. În mod similar, chiar şi atunci când treci peste evenimente tragice din viaţa ta, spune pentru tine: „Sunt recunoscător pentru această experienţă! M-a învăţat multe”.
Viaţa are nevoie de varietate pentru a fi interesantă.
Dacă un roman ne face să râdem sau să plângem, îl apreciem. Gândeşte-te la viaţă ca la un roman bun sau un film bun. Şi retrage-te un pic, în mod mental. Trebuie să vezi în perspectivă. Dacă nu îţi place intriga, adu-ţi aminte, cu cât eşti mai liber în interior, cu atât va fi mai mare capacitatea de a o schimba.
Karma face jocurile. Dar cine a pus karma în mişcare? Noi am făcut asta.
Orice am fi făcut în trecut, putem şterge. Acum, tot ceea ce ne trebuie este determinarea benefică, cea născută din libertatea interioară în creştere.
Oamenilor le plac jocurile ca şahul şi acceptă reuşitele sau pierderile cu mai multă sau mai puţină uşurinţă. În acelaşi sens, ar trebui să ne permitem să ne bucurăm de viaţă, chiar dacă este vorba de o înfrângere. Ar trebui să ne permitem să trăim cu calm şi cu simţul recunoaşterii. În acelaşi sens trebuie să ne permitem să ne bucurăm atunci când îi reîntâlnim pe prietenii buni – cine ştie în câte vieţi de până acum? Şi ar trebui să ne permitem să plecăm din nou în moarte, cu o credinţă calmă.
Viaţa este un joc. Fii interesat de acesta, dar rămâi mereu detaşat. Nu lăsa nimic să te afecteze în interior. Oricum se vor derula lucrurile, adu-ţi aminte, nu este nimic real. Nu fi ca un anumit domn care, bucurându-se foarte mult că a câştigat o partidă de şah, a murit de atac de cord!
Chiar şi în timpul orelor întunecate ale unui doliu sau în timpul decăderii corpului la o vârstă înaintată, păstrează-ţi o atitudine veselă. Pătratele negre, pe o tablă de şah, alternează cu cele albe. Astfel, fiecare clipă întunecată în viaţă alternează cu lumină, fiecare tristeţe – cu o bucurie, fiecare înfrângere – cu un succes. Schimbarea şi contrastul sunt inevitabile şi sunt acele elemente care fac acest mare joc posibil. Priveşte-le fără patimă şi nu le lăsa niciodată să te definească în interior.

* Reînvierea spirituală. Viaţa este glorioasă; viaţa este frumoasă numai dacă îl vei găsi pe Dumnezeu sub rămăşiţele materiei. Nu trebuie să fii hipnotizat de acest tablou schimbător al vieţii şi al morţii – zăreşte nemurirea. Este cel mai fericit lucru pe care l-ai putea experimenta. Dumnezeu este ascuns în spatele lunii, al soarelui şi al stelelor. Chiar şi conştiinţa ta este vocea lui Dumnezeu. Nu există nicio altă cale să-l descoperi pe Dumnezeu, cu excepţia devotamentului real şi meditaţiei.
Renaşte în fiecare zi prin meditaţie. Compară starea ta de dinainte şi de după meditaţie. Meditează profund, dacă vrei să-l cunoşti pe Dumnezeu. Scapă de obiceiurile rele, de indiferenţă şi de nelinişte.
Reînvierea înseamnă relaxare, să-ţi relaxezi conştienţa din corp şi minte prin meditaţie. Atunci vei deveni liber: sufletul tău ştie că poţi trăi fără corp chiar dacă trăieşti încă în el; este separat.
Viaţa umană poate fi frumoasă, dar este ca viaţa unei păsări într-o colivie. Deschizi uşa coliviei, dar pasărea nu vrea să zboare. Este vorba despre frică – şi noi, în timpul meditaţiei, spunem: „Voi adormi în Infinit şi niciodată nu mă voi reîntoarce?”. Ne este frică de acest cer vast. Am trăit prin identificarea continuă cu corpul nostru şi ne este frică de propria omniprezenţă infinită, ne este frică să reînviem omnipotenţa şi omniscienţa.
Nu ştii ce bucurie se află după ecranul minţii subconştiente. Dacă alungi neliniştea şi senzaţiile corpului, stai liniştit şi spui: „În Paradisul Tăcerii, o, Doamne, naşte-Te prin mine”, atunci, pe altarul tăcerii, El va veni. Bucuria lui Dumnezeu este indescriptibilă – bucurie pe care niciun vis schimbător al vieţii şi al morţii nu o poate lua din tine.

* Eliberarea de reîncarnare. „Bhagavad Gita” descrie reîncarnarea ca pe o roată care se învârte constant. Pentru a te da jos de pe roată, trebuie să îţi doreşti foarte intens libertatea. Atunci numai Dumnezeu te va elibera. Dorinţa ta trebuie să fie fierbinte. Dacă este, şi tu eşti hotărât că nu mai vrei să te joci, Domnul te va elibera. El încearcă să te ţină aici pentru teste, dar din cauza aspectului Său superior, ca Iubit Cosmic, El urăşte acest spectacol şi te vrea afară din el. De ce nu te-ar elibera, odată ce te vede că îl vrei numai pe El, şi nu spectacolul său: faptul că vrei numai libertatea în el?
Aceeaşi esenţă – viaţa conştientă – este în tine şi în copac. Dar copacul a fost pus acolo, în timp ce liberul-arbitru te-a făcut pe tine cine eşti şi ce eşti. Numai cel înţelept ştie unde se termină predestinarea şi începe liberul-arbitru. În acest timp, noi trebuie să facem lucrurile cel mai bine, potrivit cu cea mai clară înţelegere a noastră. Trebuie să tânjeşti după libertate aşa cum tânjeşti după aer. Fără dorinţă sinceră nu îl vom găsi niciodată pe Dumnezeu. Doreşte-l pe El deasupra oricărui lucru. Doreşte-L ştiind că îl poţi împărţi cu toată lumea: aceasta este cea mai mare dorinţă.
Şi încearcă, între timp, să te ridici deasupra opuselor: plăcere şi suferinţă, cald şi rece, boală şi sănătate. Eliberează-te de conştiinţa individualităţii, de a fi separat de toţi şi de toate. Concentrează-te asupra Lui. Rămâi în sinea ta, la fel de neafectat ca şi Spiritul imobil care vrei să devii. El singur este ceea ce eşti de fapt. Numai binecuvântarea Sa este adevărata ta natură.

Sursa aricolului : http://www.lumeafengshui.ro/default.aspx